Salutare, drag poemist!
Mă numesc Valeria Saculțanu și din 1996 încerc să înțeleg viața. Sunt din Republica Moldova, orașul Ungheni. Poetă, designer grafic și ilustrator. La moment, studiez la Universitatea de Stat din Moldova, specialitatea Jurnalism. Ultimii ani am locuit în Italia, apoi în Anglia, dar de curând am revenit acasă. Sunt pasionată de artă, poezie și oameni dornici să crească și să-și dezvolte capacitățile, fie vorba de scris, pictură, muzică sau orice gen de artă cu harul de-a naște frumosul.
Deci, de ce POEMIS?
Această idee s-a născut în mintea mea când munceam la o librărie din Chișinău, în 2017. Atunci, un gând a pogorât ca o rază de soare peste mine – dorința de a aduna într-o comunitate o mână de oameni: dornici de artă și literatură, care să coreleze și cu propriile mele năzuințe. S-a perindat timpul și… în 2019 am creat o pagină de Facebook. De la început, aceasta avea denumirea POEM, dar între timp am schimbat în POEMIS – S fiind numele meu de familie, iar I – integritate. Mai apoi, în anul 2021 am creat o pagină de Youtube. Astfel, încetul cu încetul, am reușit să adun o comunitate frumoasă de oameni… atât din România, cât și din Republica Moldova. În acest răstimp, pe lângă lucrul de bază, în timpul liber, am publicat citate, povești, biografii, interviuri din dorința puternică de a face ceva util – atât pentru mine, cât și pentru oameni, dar nu în ultimul rând, să-mi îndeplinesc menirea; or, menirea mea nu înseamnă altceva decât să promovez și să cultiv în oameni bunul și frumosul. În anul 2024, POEMIS a făcut un salt și dintr-o pagină de Facebook și-un canal de Youtube, a devenit o editură cu acte în regulă – S.R.L. POEMIS PUBLISHING. Apoi, în octombrie 2024, fiind din domeniul IT, am reușit să realizez un site funcțional pentru ca să mă bucur și eu, și voi de POEMIS mai mult. De asemenea, îmi doresc ca noi, poemiștii, să ne unim și să nu dezbinăm arta și scrisul în demodat și nou – ci să creăm o comunitate strânsă care își dorește să lase un aport frumos omenirii prin darul artei sau a scrisului. Aceasta este foarte important pentru mine, de aici și poezia scrisă în toamna anului 2024:
Toate poeziile lumii
Drumurile-labirint se transformă-n
Două singurătăți.
Iar eu… sunt în mijlocul lor,
De parcă ar trebui să decid unde…
Picioarele fug în dreapta, iar sufletul în stânga.
Nu vreau să dezbin arta în demodat și nou –
Vreau să strâng toate poeziile lumii
Scrise cu sinceritate
Și împreună să jucăm
O horă…
Dar tu?
Dacă și tu simți la fel, mă bucur! Până la urmă, toți suntem copiii pământului și toate cele scrise sunt ,,relevate” și transmise prin oamenii cuvântului. La urma urmei, admirator pentru creația fiecăruia se găsește. Deci, jucăm o horă?!
Cu ce mă ocup, în afară de POEMIS?
În afară de POEMIS – scriu poezii clasice sau postmoderniste, pictez, fotografiez natura și mă bucur de conversații plăcute cu oameni buni. Citesc, dar nu prea reușesc atât cât mi-aș dori. O pasiune pe care am descoperit-o recent: citesc cărți pentru copii. Aici vin și cu un citat de L. C. Lewis: „Într-o zi vei fi suficient de mare ca să începi să citeşti din nou povești.” Cine știe, poate am mai crescut… Fiind și designer grafic, lucrez mult, machetez cărți, creez bannere, carduri, logo-uri etc.., astfel, colaborând cu mai multe edituri și companii din Moldova. De asemenea, ador natura. Cred că este locul unde sufletul meu se odihnește cel mai mult. Nu știu cum voi, dar în ultima vreme, mi-am dat seama cât de mult îndrăgesc liniștea și cât de mult mă schimbă ea în bine. Din acest motiv, deseori, pot să dispar pe-o săptămână din mediul online sau, cum se mai zice, practic detoxifierea digitală. Și vă mai pot spune un lucru important din viața mea, iubesc mult animalele, iar în prezența lor simt că se deschid porțile copilului meu interior, simt de parcă aș avea 5 ani și mă pot bucura iarăși de viață. Dragostea față de animale nu s-a finalizat doar în cuvinte goale, dar și în fapte – sunt vegetariană. ♡
Mai jos atașez niște imagini realizate în vara anului 2024 din Sudul și Nordul Angliei – atunci, într-adevăr, m-am reconectat cu mine.
Ce mă inspiră?
O sursă deosebită de inspirație mi-a dat-o tot timpul însăși viața: cu toate ale ei, plăcute și triste, frumoase și urâte. Oamenii, de asemenea, sunt rădăcina a tot ceea ce fac acum. Ori, dacă eram singură pe pământ, avea să fac toate acestea? Puțin probabil, căci, totuși, tot ceea ce facem este pentru oameni, dar nu uit nici de mine, stați fără griji. Mă strădui să găsesc balanța perfectă: să-mi ofer și mie liniște când este nevoie, zbucium – dacă trebuie și multă dragoste. Dacă nu ne oferim în primul rând nouă înțelegere și compasiune, cum ar putea să ne înțeleagă oamenii și să ne ofere aceste lucruri? Consider că totul pornește de cârma sufletului și a minții. Dacă acestea sunt în pace și armonie, păi și noi suntem, cu tot ceea ce ne înconjoară, într-o simbioză. Desigur, nu mereu reușesc, dar mă strădui cel puțin să fiu corectă și cu oamenii, și cu mine.
De asemenea, motanul meu Monuțu este o sursă de dragoste inestimabilă. Este un motănaș capricios, cu caracter și tare drăgostos. Mai jos atașez o poză cu acest suflețel deosebit. Uneori, mă gândesc, cum oare Divinitatea a reușit să facă atâtea minutății pe pământ?
Ce mă întristează?
Mă întristează când oamenii sunt răi.
Ce n-o să uit niciodată?
N-o să uit niciodată oamenii care mi-au fost alături când mi-a fost greu.
Ce-mi oferă curaj să continui?
Divinitatea și omul drag.
Totuși, indiferent de preferințele tuturor, sunt o persoană care îndrăgește diversitatea și cred că toleranța și compasiunea îmi sunt în fire. Da, uneori, pot fi neînțeleasă și categorică, strictă, rece, inaccesibilă, dar deseori sunt un om cald care mereu încearcă să dăruiască. Mă îndepărtez de oamenii care cer mai mult decât le pot oferi, sunt distantă cu oamenii oportuniști și răi, dar înțeleg că toate acestea îi ajută să supraviețuiască și altfel ei nu pot. Am învățat să fiu corectă și cu mine și îndemn toți oamenii să fie corecți cu ei înșiși și apoi cu ceilalți – doar astfel se creează o balanță corectă și favorabilă. Să știți, scriind acest text, mă destăinui în cel mai sincer mod. Mă simt de parcă aș vorbi cu cei mai buni prieteni, cele mai apropiate suflete și simt că pe plalforma POEMIS mă pot descătușa și eu (căci sunt o fire mai introvertă). Sper și tu să simți la fel.
P.S. Istoria va continua, dacă dorești – poți face parte și tu din această poveste! Îți mulțumesc că ai ajuns să citești până aici.
Mă poți găsi pe rețelele de socializare.
Cu drag,
Valeria
CLICK – Un inteviu la DIEZ realizat de Maxim Pistrui (cu Valeria Saculțanu)